Anatomia unei barci de rafting

Conceptul plutirii pe apa, pe o vezica umpluta cu aer, nu este nimic nou. Acum mii de ani ani, oamenii foloseau piei de animale, umplute cu aer pentru a se deplasa pe apa.

Majoritatea barcilor de rafting le putem clasifica in urmatoarele trei categorii: barci cu fund standard, barci cu autodrenare si catarafte. Exista si alte barci  mai putin folosite: "J-rig", "G-rig", "triple-rig", "smith-rig".

O barca are urmatoarele componente: tuburi, tivuri, panele, reazeme, valve, valve de eliberare a presiunii, fund, inele.

• Tuburi: majoritatea barcilor au cel putin un tub oval, care da barcii forma tipica. La randul lor, tuburile sunt impartite in mai multe camere. Camerele independente tin barca la suprafata chiar daca una din camere se sparge, acestea ajuta la rigiditatea barcii, prin mentinerea aerului intr-un loc.

• Panele si tivuri: tuburile sunt alcatuite din mai multe componente (panele), care pot fi lipite sau sudate. Zonele lipite sunt de obicei intarite cu fasii de material lipite sau sudate, numite tivuri.

• Valve: fiecare camera are propria ei valva. Valvele se clasifica astfel: stil militar, Halkey Robert si AD1. Valva stil militar se deschide si se inchide prin in- si desurubarea partii exterioare; cand este deschis, aerul poate sa circule in ambele directii. Valvele Halkey Roberts si AD1 au un butonas cu arc, care atunci cand este apasat, permite aerului sa intre in camera, dar nu si sa iasa.

• Reazeme: Acestea sunt tuburi cu aer, asezate perpendicular pe tuburile principale. Pot fi lipite, sudate sau legate de barca si asigura mentinerea la distante egale unul de celalalt a tuburilor principale.

• Fundul barcilor de rafting este de obicei de doua tipuri: standard sau cu autodrenare. La cele standard, fundul este lipit de tuburile principale, astfel creand o cada de baie. Aceste barci retin apa, devenind mai grele, cauzeaza o manevrare dificila. Ca sa fie usoare si manevrabile, apa trebuie scoasa manual. 

• Pe rauri cu portiuni mai mari de apa linistita, barcile cu fund standard functioneaza perfect, de multe ori apa intrata, ajuta ca barca sa nu se rastoarne. In cazul celor cu autodrenare apa care intra in barca va fi evacuata automat prin spatele acesteia sau prin micile orificii de pe fund. 

• Exista si barci de rafting cu fundul detasabil, avantajul acestora fiind posibilitatea schimbarii fundului, in caz ca se strica. Barcile cu autodrenare sunt foarte bune pe orice apa, in special pe raurile mai mici, unde este nevoie de mai multa tehnica, fiind foarte usor de manevrat.

• Inele: cele mai folosite accesorii ale unei barci sunt asa numitele "inele D". Acestea sunt facute din inox, si se monteaza pe exteriorul tuburilor principale, deoarece ajuta la: fixarea platformelor pentru barci, la legarea barcii in timpul transportului si la atasarea unei sfori, ce ajuta la ridicarea barcii.

• Suport pentru picioare: acestea sunt reprezentate de niste conuri sau fasii de material lipite pe fundul barcii, cu ajutorul carora pasagerii pot sa-si mentina echilibrul in ape agitate. In caz de rasturnare forma acestor suporturi previne intepenirea piciorului.

Materiale

Barcile de rafting sunt fabricate dintr-o varietate mare de materiale, cu diferite proprietati. Materialele folosite au doua componente: stofa de baza si invelisul.

• Stofa de baza este rezistenta la rupturi si intepaturi, iar invelisul este rezistent la abraziune, retinerea aerului si protectia impotriva razelor ultraviolete. Stofa de baza este tesuta sau impletita din polyester sau nylon.

• Firele de poliester sunt mai putin elastice, dar mai slabe decat nylon-ul care e mai elastic si mai durabil. Unitatea de masura a durabilitatii materialului este denier-ul.

• Denier-ul masoara densitatea de masa liniara a fibrelor si e definita de raportul dintre masa in grame a unei fibre de material de 9000 m per lungimea acestuia. Cu cat este mai greu firul, cu atat mai ridicat va fi denier-ul.

• Barcile de rafting de calitate mai buna, sunt construite cu un denier de minim 420, cele mai durabile avand peste 1.000. Daca vedeti doua numere descriind denierul materiei (de ex. 420/860), asta inseamna ca materialul respective este facut din doua fire, fiecare cu denier diferit.

• Invelisul: exista doua categorii - invelisuri cauciucate si plastomeri. Cele mai populare invelisuri cauciucate sunt Hypalon (polyethylene clorosulfat) si neoprene (polychloroprene), iar cei mai populari plastomeri sunt PVC-ul (polyvinyl chloride) si urethane. Fiecare invelis amintit mai sus are peste 20 de variante.

Alte tipuri de ambarcatiuni

Catarafturile

Sunt construite din cateva pontoane si o platforma. Deoarece aceste ambarcatiuni nu au fund, au o rezistenta mai mica la inaintare in comparatie cu barcile de rafting, acestea din urma fiind mai greu de vaslit.

Dezavantajul cataraftelor se datoreaza lipsei de fund, astfel avand o flotabilitate mai mica. In cazul in care vrem sa mergem la o tura de mai multe zile, ar trebui sa avem un cataraft mai mare, care sa poata sa transporte echipamentul.

Pe raurile mari, cum ar fi Colorado(USA), Thomson (USA), sunt preferate barcile J-rig, G-rig, Triple-Rig si Smith-rig.

G-rig-ul a fost inventat de Georgie White si consta din trei pontoane uriase de forma ovala. Pe pontonul din mijloc este montat un motor. Aceste barci au pana la 10 metri lungime.

Triple rig este asemanator cu si G-rig - ul, doar ca utilizeaza barci de dimensiuni mai mici, iar in loc de motor se folosesc vasle.

J-rig-ul este o variatie interesanta a G-rig-ului consta din 2 pana la 5 tuburi, puseunul langa altul si fiind de obicei este propulsata de un motor.